ROLUL POLITIC AL PARLAMENTULUI EUROPEAN

Parlamentul European îndeplineşte funcţia de forum politic şi mijloc de comunicare, fiind investit cu un nivel ridicat de autonomie, pe lângă sarcinile impuse de tratate, el poate avea o gamă largă de iniţiative politice, multe răspunzând nevoilor cetăţenilor europeni.

Parlamentul European are un rol definitoriu în procesul de elaborare a viziunii politice a Europei: este consultat de Consiliu cu privire la aspectele principale şi la alegerile fundamentale pe care le implică Politica Externă şi de Securitate Comună. La rândul sǎu, Parlamentul poate adresa întrebǎri Consiliului şi poate face recomandǎri.

Parlamentul European reprezintă, de asemenea o adevărată tribună internaţională, de la care iau cuvântul numeroşi lideri mondiali. De-a lungul anilor, Parlamentul a devenit interpretul acţiunilor interne şi externe ale Uniunii, ceea ce permite participarea deputaţilor şi, prin intermediul lor, a cetăţenilor, la definirea viziunii politice europene.

În ce priveşte aderarea unui nou stat membru şi majoritatea acordurilor internaţionale, aprobarea Parlamentului este obligatorie. În negocierile Organizaţiei Mondiale a Comerţului (OMC), Parlamentul recomandǎ Comisiei Europene (negociatorul principal al Uniunii), sǎ ţinǎ cont de problemele globale ale omenirii: combaterea sǎrǎciei, dezvoltarea, o viaţǎ politicǎ democratica.

Parlamentul se implicǎ activ în susţinerea principiului unei dezvoltǎri mondiale echitabile, care sa aibă în centrul preocupărilor dezvoltarea societǎţii şi respectul drepturilor fundamentale. În acest sens, Parlamentul a respins unele protocoale financiare încheiate cu state nemembre cu regimuri nedemocratice şi a condiţionat implementarea protocoalelor de eliberare a deţinuţilor politici sau aderarea la convenţiile internaţionale de protejare a drepturilor omului.

I. POLITICA EXTERNĂ

Consiliul se consultă cu Parlamentul European cu privire la principale aspectele şi deciziile fundamentale pe care le implică Politica Externă şi de Securitate Comună (PESC). Parlamentul poate adresa Consiliului întrebări şi îi poate face anumite recomandări.

Consiliul informează cu regularitate Parlamentul cu privire la progresele făcute în cadrul politicii externe şi de securitate, iar Parlamentul poate adresa Consiliului întrebări şi recomandări.

Prin intermediul Comisiei pentru Afaceri Externe, Parlamentul European menţine un contact permanent cu Înaltul Reprezentant al UE pentru PESC, precum şi cu comisarul european pentru relaţii externe.

Parlamentul European îşi dă avizul conform cu privire la aderarea unor noi state la Uniunea Europeană şi este consultat cu privire la acordurile internaţionale, cum ar fi acordurile de asociere sau de cooperare comercială încheiate între UE şi ţările terţe.

II. GLOBALIZARE

Parlamentul European oferă sprijin Uniunii Europene îndeplinirea unui rol eficient în cadrul procesului de globalizare. Parlamentul European participă în mod activ la dezbaterile privind globalizarea. Acesta urmăreşte îndeaproape lucrările Organizaţiei Mondiale a Comerţului (OMC). OMC este organizaţia internaţională în cadrul căreia ţările semnatare definesc reguli privind comerţul internaţional.

Parlamentul European îşi dă avizul conform cu privire la rezultatul negocierilor purtate de către Uniunea Europeană în cadrul OMC, prin recomandări adresate Comisiei Europene, principalul negociator al Uniunii. Parlamentul subliniază faptul că trebuie luate în considerare dificultăţile specifice întâmpinate de ţările în curs de dezvoltare. Parlamentul European îşi coordonează acţiunile în vederea apărării intereselor cetăţenilor în contextul actual al globalizării.

Parlamentul solicită crearea unei adunări parlamentare pe lângă OMC pentru a permite fiecărui cetăţean să înţeleagă mecanismele OMC şi deciziile luate în cadrul acesteia. Deputaţii în Parlamentul European doresc, aşadar, să sporească transparenţa activităţilor OMC. Parlamentul subliniază necesitatea de a progresa spre o globalizare a drepturilor cetăţenilor care să garanteze o justiţie socială şi o democraţie mondială.

III. APĂRAREA DREPTURILOR OMULUI

Protecţia Drepturilor Omului reprezintă o prioritate extrem de importantă pentru Parlamentul European. Comisia pentru afaceri externe a Parlamentului se ocupă în mod direct de problema apărării Drepturilor Omului în afara Uniunii.

În fiecare an, Parlamentul European prezintă un raport privind situaţia Drepturilor Omului în ţările terţe şi un raport privind respectarea Drepturilor Omului în interiorul Uniunii.

Consiliul informează Parlamentul European cu privire la orice decizie de a suspenda un acord cu o anumită ţară din motive legate de Drepturile Omului. Parlamentul poate astfel să exercite presiuni asupra ţării respective pentru ca aceasta să elibereze prizonieri politici sau să adere la acorduri internaţionale de protecţie a Drepturilor Omului.

În fiecare perioadă de sesiune, adică o dată pe lună, Parlamentul European dezbate cazuri de încălcare a Drepturilor omului, a democraţiei şi a statului de drept. Parlamentul a adoptat o serie de rezoluţii care condamnă guvernele responsabile de încălcarea Drepturilor Omului. Hemiciclul este, aşadar, un forum internaţional în care se poate interveni pentru a atrage atenţia deputaţilor şi cetăţenilor cu privire la încălcarea Drepturilor Omului în anumite ţări.

În 1988, Parlamentul European a instituit Premiul Saharov pentru libertatea de gândire. Acesta este atribuit, în fiecare an, unei personalităţi sau unei organizaţii internaţionale care, asemenea fizicianului nuclear rus Andrei Saharov, laureat al Premiului Nobel pentru Pace în 1975, s-a distins în domeniul Drepturilor Omului.

Ce este premiul Saharov?  Începând cu 1988, premiul Saharov este decernat în fiecare an de cǎtre Parlamentul European cǎ recunoaştere a eforturilor persoanelor sau organizaţiilor în promovarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. Parlamentul acorda premiul pentru drepturile omului, în valoare de 50000 de euro, în cadrul unei ceremonii organizate în Strasbourg pe 10 decembrie, ziua în care a fost semnatǎ, în 1948, Declaraţia Drepturilor Omului, sau la o datǎ cât mai apropiatǎ de 10 decembrie.

Mai multe informaţii despre premiul Saharov: DG Afaceri externe- Unitatea pentru drepturile omului.

IV. SPAŢIUL DE LIBERTATE, SECURITATE ŞI JUSTIŢIE

Libertatea, securitatea şi justiţia sunt trei domenii de maximă importanţă pentru cetăţenii europeni. Uniunea Europeană a creat un spaţiu de libertate, securitate şi justiţie care respectă Carta drepturilor fundamentale a Uniunii, precum şi tradiţiile şi sistemele juridice ale fiecărui stat membru. Existenţa acestui spaţiu întăreşte şi facilitează cooperarea poliţienească şi vamală între statele membre, precum şi cooperarea judiciară civilă şi penală.

Pentru a asigura un nivel înalt de securitate pentru toţi cetăţenii, Uniunea Europeană combate toate formele de criminalitate (traficul de droguri, de arme şi de maşini furate, corupţia, exploatarea sexuală a copiilor, terorismul etc.), de rasism şi de xenofobie.

Spaţiul de libertate, securitate şi justiţie garantează cetăţenilor dreptul de liberă circulaţie şi de şedere în întreaga Uniune. Uniunea are, de asemenea, competenţe în domeniul securităţii şi justiţiei. Parlamentul joacă, alături de Consiliu, rolul de colegislator pentru o mare parte din actele legislative necesare creării acestui spaţiu de libertate, securitate şi justiţie.

V. CARTA DREPTURILOR FUNDAMENTALE A UNIUNII EUROPENE

Decizia de a elabora o Cartă a drepturilor fundamentale a Uniunii Europene a fost luată la Consiliul European de la Köln din 3 - 4 iunie 1999. Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene a fost adoptată de Uniunea Europeană, la Consiliul European de la Nisa, din 7 decembrie 2000.

Preambulul Cartei prezintă hotărârea statelor membre de a împărtăşi „un viitor paşnic întemeiat pe valori comune” şi declară că, „conştientă de patrimoniul său spiritual şi moral, Uniunea este întemeiată pe valorile indivizibile şi universale ale demnităţii umane, libertăţii, egalităţii şi solidarităţii; aceasta se întemeiază pe principiile democraţiei şi statului de drept”.

Carta drepturilor fundamentale reuneşte într-un singur text ansamblul drepturilor civice, politice, economice şi sociale ale cetăţenilor europeni şi ale tuturor celor care locuiesc pe teritoriul Uniunii. Aceste drepturi sunt grupate în şase capitole principale: Demnitatea, Libertăţile, Egalitatea, Solidaritatea, Cetăţenia şi Justiţia.

Începând din 2001, Parlamentul European prezintă în fiecare an, un raport care analizează măsura în care drepturile enunţate în Cartă sunt respectate. Includerea drepturilor fundamentale în viitoarea Constituţie europeană presupune faptul că, dacă aceasta din urmă intră în vigoare, instituţiile europene şi statele membre vor fi, din punct de vedere juridic, obligate să le respecte.

Procedura de scrutiny reprezintă controlul parlamentar asupra modului în care guvernul unui stat membru se manifestă în raporturile intracomunitare, de la poziţiile exprimate în instanţele de decizie ale Uniunii Europene şi până la poziţia şi măsurile luate faţă de probleme specific europene în cadrul legislativ comunitar existent (politici publice comunitare desfăşurate într-un cadru naţional sau politici publice europene desfăşurate într-un cadru comunitar). Această modalitate de control ţine de modalităţile clasice de control parlamentar asupra activităţii guvernului, se realizează prin intensificarea interacţiunilor dintre parlament şi guvern, în cadrul constituţional propriu fiecărui stat şi poate cuprinde uneori atât o raportare ex ante (anterioară) din partea guvernului către parlament, cât şi una ex post (ulterioară), în acelaşi sens. Modalităţile de control şi eficienţa acestora vor depinde, atât de cadrul constituţional naţional, cât şi de tradiţiile şi cultura politică a fiecărei societăţi.